Filosoful Soren Kierkegaard: „Cea mai mortală boală este disperarea”

Soren Kierkegaard (1813-1855) a fost un filosof, teolog și scriitor danez, considerat unul dintre cei mai influenți gânditori ai secolului al XIX-lea.

Operele sale se caracterizează prin înțelegerea profundă a condiției umane, prin accentul pus pe subiectivitatea individuală, pe responsabilitatea personală și prin angajamentul pasional față de întrebările fundamentale ale existenței.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Iată câteva dintre cele mai cunoscute citate ale lui Soren Kierkegaard:

„Viața nu poate fi înțeleasă decât în sens invers, dar trebuie trăită în sens pozitiv”, spunea Kierkegaard. Sau, „funcția rugăciunii nu este de a-l influența pe Dumnezeu, ci de a schimba natura celui care se roagă”.

„A îndrăzni înseamnă a pierde momentan echilibrul. A nu îndrăzni înseamnă a te pierde pe tine însuți”.

„Plictiseala este rădăcina tuturor relelor – refuzul deznădăjduit de a fi tu însuți”.

„Cea mai comună formă de disperare este să nu fii cine ești”.

„Odată ce mă etichetezi, mă anulezi”.

„Oamenii cer libertatea de exprimare ca o compensație pentru libertatea de gândire, pe care o folosesc rareori”.

O scurtă biografie

Născut în Copenhaga în 1813, Kierkegaard a fost al șaptelea copil al unei familii de negustori înstăriți. Tatăl său, Michael Pedersen Kierkegaard, a fost un luteran devotat care le-a insuflat copiilor un respect profund pentru religie și moralitate. Iar mama sa, Anne Sørensdatter Lund, a fost casnică, o femeie liniștită, melancolică, dedicată familiei, dar care din cauza unei boli cronice a murit când Kierkegaard avea doar 21 de ani.

Kierkegaard a urmat cursurile Universității din Copenhaga, concentrându-se pe studiul filosofiei, teologiei și al literaturii. A fost profund influențat de lucrările filosofului german Georg Wilhelm Friedrich Hegel, ale cărui idei le-a admirat și criticat în același timp. Kierkegaard a aprofundat, de asemenea, și opera teologului danez N.F.S. Grundtvig, care a subliniat importanța credinței și a tradiției în societatea modernă.

Primele lucrări ale lui Kierkegaard s-au axat pe critica literară și și-a câștigat reputația de scriitor talentat și perspicace. Cu toate acestea, operele sale ulterioare au fost cele care l-au consacrat ca filosof și gânditor important. În aceste lucrări, Kierkegaard a explorat teme precum credința, moralitatea, libertatea și sensul vieții.

Una dintre ideile centrale ale lui Kierkegaard a fost conceptul de „autenticitate” pe care îl considera un aspect fundamental al existenței umane. Potrivit lui Kierkegaard, autenticitatea presupune recunoașterea responsabilității individului de a-și crea propria viață și de a face alegeri care să fie conforme cu propria natură, idee strâns legată de accentul pus de Kierkegaard pe experiența subiectivă și pe libertatea personală.

Opera lui Kierkegaard a subliniat, de asemenea, importanța credinței și a religiei în societatea modernă. Vedea credința ca pe o experiență profund personală și subiectivă și susținea că este necesar ca indivizii să facă un salt al credinței pentru a depăși limitările rațiunii și ale experienței. Ideile lui Kierkegaard despre credință și religie au avut un impact profund asupra teologiei creștine, iar operele sale continuă să fie studiate și dezbătute de cercetători și filosofi din întreaga lume.

Scrierile lui Kierkegaard au fost adesea profund personale și emoționale, folosind frecvent personaje fictive și pseudonime pentru a-și explora ideile. Însă lucrările lui nu au fost întotdeauna bine primite în timpul vieții sale, acesta fiind adesea criticat pentru tendințele individualiste și notele pesimiste.

De ce a fost Kierkegaard controversat?

Opiniile lui Kierkegaard despre religie au fost adesea considerate neortodoxe și au fost criticate de mulți lideri religioși din vremea sa. Accentul pe care îl punea pe credința personală și pe experiența subiectivă era contrar învățăturilor stabilite de multe biserici, iar respingerea sa a anumitor aspecte ale teologiei creștine a fost considerată eretică.

De asemenea, a fost criticat și stilul său de scriere. Unora li se părea inaccesibil, greu de înțeles. Utilizarea metaforelor complexe, a ironiei și a paradoxurilor a făcut ca operele sale să fie dificil de descifrat pentru mulți cititori. Apoi, accentul pus de Kierkegaard pe individ și pe responsabilitatea personală a fost văzut ca o amenințare la adresa structurilor sociale și politice stabilite. Unii critici au considerat că ideile sale promovau anarhia și rebeliunea împotriva autorității. Mai mult, analiza psihologică a comportamentului uman făcută de Kierkegaard a fost percepută de unii ca fiind neștiințifică și lipsită de dovezi empirice, iar opiniile lui Kierkegaard despre iudaism și poporul evreu au fost criticate și considerate a fi antisemite. Unele dintre scrierile sale conțin comentarii depreciative la adresa evreilor, care au fost condamnate de cercetătorii moderni.

În ciuda acestor critici, ideile lui Kierkegaard au continuat să influențeze filosofia, teologia și literatura și este considerat pe scară largă drept unul dintre cei mai importanți gânditori ai secolului al XIX-lea.

De ce a fost Kierkegaard important?

Considerat drept una dintre cele mai importante figuri ale filosofiei occidentale, operele lui Kierkegaard au avut o influență profundă asupra existențialismului, teologiei creștine și literaturii moderne.

Kierkegaard este adesea considerat părintele existențialismului, o mișcare filosofică ce pune accentul pe existența individuală, libertate și alegere. Lucrările sale au pus bazele multor teme și idei-cheie care vor defini mai târziu mișcarea existențialistă.

Dezvoltarea conceptului de adevăr subiectiv: accentul pus de Kierkegaard pe importanța experienței subiective și a adevărului personal a contestat viziunea tradițională a adevărului obiectiv care domina filosofia occidentală la acea vreme. El a susținut că adevărul nu este un fapt obiectiv care poate fi descoperit prin intermediul rațiunii, ci mai degrabă o experiență subiectivă care trebuie trăită.

Kierkegaard a fost foarte critic la adresa instituțiilor religioase consacrate din vremea sa, pe care le considera corupte și lipsite de profunzime spirituală. El a accentuat importanța credinței personale și a relației individuale cu Dumnezeu.

Stilul de scriere al lui Kierkegaard a fost extrem de original și inovator, caracterizat prin metafore complexe, ironie și paradoxuri. Operele sale iau adesea forma unor narațiuni și dialoguri pseudonime, care îi permit să exploreze perspective multiple asupra unui anumit subiect. A fost văzut drept maestru al eseului și un pionier al memorialisticii moderne.

Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără „Despre conceptul de ironie”, „ Frică și cutremur”, „Repetiția”, „Fărâme filosofice sau O fărâmă de filosofie”, „Conceptul de angoasă”, „Stadii pe drumul vieții”, „Post-scriptum neștiințific, concluziv”, „Faptele iubirii”, „Boala de moarte” și „Cartea despre Adler”.

Soren Kierkegaard a murit la 11 noiembrie 1855, la vârsta de 42 de ani, suferind de o combinație de paralizie spinală și alte afecțiuni medicale, inclusiv o infecție pulmonară și complicații pe care le-a avut în urma unei căzături.

Surse:

https://plato.stanford.edu/entries/kierkegaard/

https://www.britannica.com/biography/Soren-Kierkegaard

https://pietyonkierkegaard.com/category/kierkegaard-and-the-jews/

Vă mai recomandăm să citiți și:

5 lecții de viață de la Platon, unul dintre cei mai influenți filosofi din istorie

Epicur, filosoful din spatele epicureismului. Ce presupunea doctrina sa?

Emil Cioran, filosoful ce trebuie citit în momente de disperare și melancolie

Neagu Djuvara, istoricul și filosoful care a pus la îndoială istoria oficială a României